Musetelul...

  Musetelul  


Cu unda sa de borangic 
Priveste si paharul mic 
Te-nvioreaza dintr-odata 
Tableta fir,de ciocolata,

Un dulce ceai de musetel 

I-ti garanteaza,noul tel 
Langa un suc,de portocale 
I-ti netezeste,noua cale,

Musetelul,minune naturala 

Intareste coarda,sensibila vitala 
Armonizeaza,timbrul verbal 
Selectand,murmurul ancestral,

Un pahar de miracol 

Al musetelului oracol 
Jurnalul estetic de baza 
Creeaza in suflet,o oaza,

Aroma fericirii naturale 

Biologice puncte cardinale 
Frumusetea senzatiei 
Da gust placut,revelatiei,

Fluidul care pasioneaza 

In galben coloreaza 
Tonica aurei gandirii 
Si festinului,fericirii,

Transparenta in festival 

Oranj,galben,sentimental 
Infuzie de claritate 
Decont acut,de sanatate,

Musetel,in pajiste galbuie 

Poteca ce duce-n cararuie 
Reflexiile,vii,de lumina 
Minunea naturii,divina,

Fecunditatea proges 

Izul aromat intens 
Reveria in progres 
Exaltarea,in expres,

Finalmente o boare 

De orice culoare 
Musetelul in floare 
Senzationala savoare,

Tehnoredactare:Gabriell Baciu 

Sursa de inspiratie:minunile naturii 


Rugaciunea profanului...


RUGACIUNEA PROFANULUI 



Biserica intr-o liniste,de cremene 
Asculta rugaciunea,in sublime termene 
A unui profan,intors din ratacire 
Si a simturilor,nabadaioasa razvratire,

Ingenuncheat in fata,fiecarei icoane 
Asalta in viziunea,plina de plocoane 
Bunavointa spiritelor,rugandu-se in lacrimi 
Cerand indurarea,concreta a sfintelor,patimi,

-Doamne!!!,preacucernica nascatoare,de dumnezeu 
Aici robul tau,care fara de voie,a ajuns la greu 
Ma rog tie si tuturor icoanelor,facatoare de minuni 
Sa-mi desavarsiti sufletul,incorsetat de genuni,

Fa doamne ca sa revin,din atata festin 
Ma rog tie,si cu condescendenta,ma inchin 
Lumineaza mintea mea,ratacitoare in pribegie 
Si reda-mi destinul,afundat in marinimie,

Preasfanta fecioara,cu harul tau,ceresc 
Ajuta-ma,in veci cu smerenie,sa reusesc 
Mandru este numele tau,de fecioara nascatoare 
Scoate-ma cu bine,din aceasta nastrusnica,valtoare ,

Prealuminata icoana,a destinului emancipare 
Da sufletului meu,osanza si eterna sarbatoare 
Da-mi mana cerului,si piosenia cuceritoare,

Ma rog tie divinitate,mai presus de cele lumesti 
Sa-mi dai cele mai sfinte,vorbe pe care l-e poftesti 
Milostiveste-te spre mine,robul tau,de-a pururi 
Si selecteaza-mi,cele mai bune,sensibile ganduri,

Biserica suspina,din paramele sale,vechi 
Tamaia indeparta,orice iz,de strechi 
Maramele de la icoane,stergeau lacrimile,sfintilor 
Turla inalta ridica,nada spre inaltul,cerurilor,

-Ma intorc doamne,la tine,eroul neprihanit 
Cu duhul sarac si trupul anemic-hranit 
Cerandu-ti cu incredere tie si numai,doar tie 
O scanta,doamne,de bucurie si fericire,

Doamne,tu care a-i creeat cerurile si pamantul 
Dezleaga tainele vietii,si refa legamantul 
Da-mi doamne liniste si pace noua,si mie 
Indura-te in veci in a ta,venerabila marinimie,

Primeste doamne,rugaciunea unui biet,profan 
Care iubeste viata,lipsindu-se de o letcaie,de ban 
Si care a pus,mai presus,iubirea de aproape 
Da-mi si mie,doamne,sa am din toate,

Ma-nchin si ma intorc,la tine mereu 
Fiindca tu esti,singurul,incoruptibil dumnezeu 
Mereu ma voi intoarce,preabunule,la tine 
Sa i-mi refac,pierduta,nostalgica viziune,

Slavit sa fie numele tau,imparate ceresc 
Si da-mi bunele cugetari,pe care l-e nutresc 
Da-mi lumina din lumina,si cuget din cuget 
Si nu ma lasa,vreodata,sa buigui si sa gresesc,

Preasfanta intelepciune,eterna si providentiala 
Alunga ispita,si fereste-ma de vre-o nastrusnica,greseala 
Da-mi mintea,luminata,cu garantia vesniciei 
Si bunatatea,inteligenta cu piosenia,cucerniciei,

Iarasi ma intorc,doamne spre lacasul tau,preasfant 
In smerenie,marinimie,preafericire si cant 
Multumindu-ti cu reverenta,si multa plecaciune 
Ca a-i facut si pentru mine,o adevarata minune,

Inveci,fie slavit numele tau,si laudat 
Inveci voi privi,imaginea ta,marcat si resemnat 
Inveci voi privi,imparatia cerurilor,ca adevarat 
Mit curat,salvgardat si vesnic,consacrat,



 






Tehnoredactare:Gabriel Baciu 


Parodie la un pahar de vorba...

      Parodie la un pahar de vorba  


Monolog in dialog cu constiinta 
Prospectand existenta si fiinta 
Mai intai a fost vinul,apoi berea 
Care au generat confortul si placerea,

Apoi s-a nascut vigilenta de sine 
Unde sunt?,cat e ceasul?,in 
 fine!!!,
Pe unde gasesc drumul cel mai scurt 
Spre casa,sa cer un imprumut,

Neantul a ramas greu,si a nascut 
Cosmosul un bizar plangacios,prunc 
Care a creeat in joaca galaxia 
Si soarele,sa-i mangaie mandria,

Cosmosul in joaca a transpirat,universul 
Aparand astfel planetele si reflexul,
Inteligenta ca forma superioara de gandire 
Aspect final,ce nu suporta nici-o razvratire,

In afara universului am aparut eu 
Meditand cum ar putea arata un leu 
Stand si meditand l-am vazut pe Dumnezeu 
Care i-si imagina o intruchipare de zeu,

Cosmos i-a cerut,sa creeze lumea  
Si astfel a inceput,evolutia si geneza 
Metodologia de creatie,fiind minunea 
Iar ca recreere a inventat,cu brevet,chermeza,

Prima zi din geneza evolutiei,D-zeu a spus 
Sa fie pamantul,cu rasarit si apus 
Si pamantul a vibrat de bucurie,constient 
Spunand,-Mai redu cumetre,din inconvenient,

Dumnezeu a reglat existenta si viata 
Si pentru targuieli a inventat piata 
Dupa care s-a inbuibat si a afirmat 
Sa fie traiul trai,malaiul malai,si carnatul afumat,

Cosmos bucuros,m-a intrebat pe mine 
Ce parere ai?!s-e descurca,bine?!
I-am raspuns,,,Sa omologheze si spatiul cosmic 
Altfel mi se pare,mult prea comic,

Si Dumnezeu a afirmat,cu tarie 
Stelele sa locuiasca,in galaxie 
Iar noaptea,sa lumineze cararile 
Potecile,drumurile,campurile si dumbravile,

Si asa a fost,prima zi din evolutie,s-a epuizat 
Apoi de dans,voios zambind,
 s-a intrebat 
Cine esti tu,cel care in afara de toate,esti inbufnat 
-Sunt Gabriel,observator  cu titlu federal,

Nu a mai zis nimic,si a trecut la a doua etapa 
Spunand,-Sa fie mai mereu si apa  
Si marile,oceanele si baltile s-au umplut,inca odata,

Apoi a subliniat,-sa fie dealuri,munti si campii 
Si toate au inflorit,inverzit,constituind bucurii 
Pentru agricultorii preocupati,si vasnicii copii 
Care s-e delectau cuminte,prin sindrofii,

Cosmosul radea cu pofta,si s-e zbenguia 
Mahnit am rupt dintr-o rachita o nuia 
Si am zis,-Doamne tine fain-frumos palma 
Pentru ca unele chestii,le-ai lasat de-a valma,

Mustruluit Dumnezeu,a trecut la a treia procedura 
Creand parte barbateasca si parte femeiasca 
Concomitent infiintand familia si Edenul 
Iar in paralel,gara,calatorii si trenul,

Galaxia s-a multiplicat,formandu-se mai multe 
Astfel a aparut primul om brazdat,cu cute 
Eva a aprofundat notiunea,si l-a supus pe Adam 
La experiente in contul unor complimente,pe ram,

Cosmos a sesizat,ca s-a dilatat in concept 
Eu l-am privit amuzandu-ma,concret 
Dumnezeu s-e amuza si el,mai serios 
Pana cand i-am aruncat sa roada,un os,

A inceput sa latre de bucurie,intrand in a patra 
Emisfera de evolutie,inventand piatra 
Mentionand intr-un registru,numit jurnal 
Am inventat soclul,ca material monumental,

Si cremenele,care pe langa fragila iasca 
Produce focul,care arde cu fum si flacara 
Apoi s-a uitat la Eva care era distrata,de tot 
-L-am facut pe Adam,sa manance un mar,ca moft,

Si mosul care n-e vizita,a devenit,sarpe 
I-mi vanduse ponturi,ca are 
 doar crampe 
M-a facut sa rad,de aerele lui bolnave 
Incat mi-am schimbat,un nou set,de agrafe,

Dumnezeu de teama noastra,a apostrofat-o 
-Nu ti-am precizat,sa nu mananci din mar,ciudat-o 
-Nu mi-ai impus,nici-o restrictie 
Si-am avut de la poezie,o incantatie,

-Nu mai asculta poezii,eu sunt un Dumnezeu gelos 
De azi te izgonesc din Rai,nu-mi mai esti de folos 
-Numai usor,bidiganie paroasa,ii zise Cosmos 
Te-am numit D-zeu,fiind-ca
avea-i prea urat miros,

Rusinat si ramolit D-zeu,a trecut la ziua a cincea 
Sa fie si ziua si noapte,cum s-a obisnuit 
Si eu nu mai am nimic,de stricat si parat,
Am incasat destul,de la ei,incat m-au batut,

Eu din afara universului,l-am vazut schimonosit 
-Vai ce urat esti bidiganie,cine ti-o fi ursit?!
Ce eroare copilareasca,sa pui un smintit 
Sa s-e prefaca,ca pretutindeni,el le-a croit,

Am luat o stanca si i-am pravalit-o in cap 
Nu a mai ramas nimic de el,decat un nap 
Si am plecat mai departe,galaxia era in expansiune 
Programand viata vesnica,ca adevarata,minune,

Cosmos,ordona,scoala-te drace si continua,geneza 
Noua entitate s-e trezi de pe locul,unde-i disparu freza 
Si intra in a sasea zi,de evolutie si omologare 
Hranindu-se ca oamenii cu paine si sare,

Printre lacrimi si suspine,parea o desartaciune 
Si chiar era o dezgustatoare,spurcaciune 
Tot ce a mai ramas dintr-un laudaros inrait 
De la inceput,de Cosmos aiurit si smintit,

Si a afirmat,marsav si dezorientat,duhnind 
Sa fie pe mintea omului,si suparare,jale si chin 
Iar eu vechi si natang sa par divin 
Si viata lor sa o sorbesc,intr-un pahar cu vin,

Si astfel moartea,a aparut ca muza 
S-e coafa mereu,in alifie,ca o meduza 
Si lumea a devenit stapanita,in uitare de dracu 
Care devenind si hot,s-e lauda cu speraclu,,

Cosmos m-a intrebat,-Ce sa facem cu acest nebun?
Care,chiar de nimica,inveci nu v-a fi bun 
Eu i-am raspuns,-Sa ii dam foc sa arda 
Asa s-a si intamplat,prin ordinul executat,de garda,,,

Transformata in cenusa,divinitatea a fost resolicitata 
Pentru a evolua societatea,inca odata 
Si a venit ziua a saptea,in care s-a creeat festinul 
Unde lumea participa,deznadajduita,cu  duiumul,

-Ce a-i facut Cosmos?de ce l-ai resolicitat 
Ce te amuza,atat de mult,un strivit ratat?!!!
Iaca-ta!"de milenii,a instituit moartea 
Ea i-i este sprijinul,ranjetul si consoarta,

Ce joc aiurea,bre nostalgice Cosmos 
Pamantul a ajuns ironic,un lacas pios 
Indepartea-za pentru totdeuna,cenusa aia de potaie 
Si imbraca,si tu vesminte noi,eternele straie,


Si in ziua a opta,au disparut cu totii,raufacatorii 
S-au spalat pe maini,linistiti si norii 
Si viata a devenit,eterna poezie si fericire 
Tonica fraza si fecunda,in rod de iubire,

Tehnoredactare:Gabriell Baciu 




Materii ale cunoasterii..


 Imagini pentru carti si reviste







  Materii ale cunoasterii   

Expansiunea cunoasterii,implica necesitatea 
Implica logica,simtul si esentialitatea  
Filantropia naturii in contextul fundamental 
Cunoasterea reprezinta,fluenta modului,vital,

Materiile cunoasterii,s-e 
 gasesc,intr-un continuu discurs 
Care are menirea de a creea,un vital social curs 
Fortificata psiholgia,genereaza armonia 
Imbinand existenta,menirea si iubirea,

Impetuoasa filozofie,dezvolta genialitatea 
In discursul multimilenar,cu societatea 
Entuziasmul ideilor,garantia sentimentelor 
Materializeaza miezul,din plenitudinea,conceptelor,

Matematica,stiinta exacta,idealizeaza perfectiunea 
Prin calcule de specialitate,intareste menirea 
Pondereaza mereu,viziunile 
 aventuriere 
Face legatura indestructibila,dintre utilitate si placere,

Fizica stiinta exacta,sustine progresul social 
Moderatie logica,pluseaza factorul vital 
Tehnologizeaza firea,spiritul si emotia 
Sustinand prin excelenta,in mod sublim,viata,

Chimia,a revolutionat delicatetea si sensibilitatea 
Garantand eternitatea,si sublim,sanatatea 
Frumusetea si naturaletea,au un suport in chimie 
Care a invins,periculoasele,practici din magie,

Discursul materiilor cunoasterii,este mentalitate si plasticitate 
Simetrie in optica ideologica prin maleabilitate 
Toleranta cunoasterii,are repere in elasticitate 
Producand expansiunea,ideilor in mediul,de popularitate,,

Materializandu-se prin Eternitate 
Legea bunului simt,prin Sanatate,,,
Tehnoredactare:Gabriell Baciu  

Imagini pentru carti si reviste

Postare prezentată

Gabriella

Gabriella    Atat de frageda,tinerete fara batranete  Gabriella,prima alerta,prima justete  Primul schimb de impresii...